mi-e frica sa cresc

“Intr-o zi o sa fiu indeajuns de inalta sa ajung la sertarul cel mai de sus.”

“Intr-o zi o sa stiu la fel de multe melodii ca tata”

“Intr-o zi o sa port si eu tocuri si lip gloss ca mama.”

“Intr-o zi o sa ies si eu cu prietenii mei in oras cum fac toti adolescentii din filme.”

“Intr-o zi o sa stiu ce vreau sa ma fac atunci cand o sa fiu mare.”

Imi spuneam lucrurile astea mereu cand eram mica. Mi-am reamintit de ele cand stateam pe balcon, in Italia, si am vazut doi copilasi care se jucau in zapada. Cand eram foarte mica iubeam zapada si iubeam iarna in general. Acum o detest pentru ca imi ingreuneaza iesitul in oras. E o tranzitie mai putin evidenta de la copilarie la adolescenta, dar nu-i asa ca si toti adultii se enerveaza pe zapada cand nu pot sa-si scoata masina din parcare? Am devenit, oare, un mic adult?

Read More

Advertisements

cum stim ca iubim?

Aveam 14 ani cand m-am dus la mama sa o intreb cum stii ca iubesti pe cineva.  Tin si acum minte ca raspunsul ei a fost simplu, scurt si cu totul si cu totul adevarat ” cand nu te intrebi cum stii, ci pur si simplu stii.”

Trebuie sa recunosc ca, pe moment, cu mintea mea dezordonata de paispe nu am priceput raspunsul ei. Cum adica doar “stii”? Cum poti sa stii ceva daca nu te intrebi mai intai?Cu timpul mi-am dat seama ca iubirea e singurul lucru de pe lume de care nu te intrebi. Nu te intrebi cum iti iubesti parintii, cainele sau mancarea preferata, pur si simplu stii ca o faci.

Read More

in cautare de comori

Niciun biletel

Ne intalnim in miezul noptii: eu, rebela, tu, obisnuit. E prima zi de vara, adica ziua Copilului si, culmea, numai ca doi copii nu ne-o petrecem: cumparam o sticla ieftina de sampanie, patata de lacrimile meleca nu mi-am gasit gogoasa cu ciocolata. Ne invartim prin stradutele pline de broaste care, fara ochelari, pot sa jur ca pareau ca niste sobolani afurisiti. Mergem pana cand ne hotaram sa ramanem pe o straduta foarte ingusta, de care nici nu aveam habar ca exista. Ne asezam:

Read More

cum sa fii parinte de mileniul III

Sunt unele lucruri in copilarie pe care nu punem prea mult pret, fiindca nu avem inca o intelegere prea buna a lumii din jur; mai simplu zis, suntem “mici”. De multe ori ne amintim de ele in momentele in care ne simtim “mari”. Eu imi dau seama ca am crescut cand nu-mi mai e frica sa o intreb pe mama daca pot sa ies in oras sau atunci cand nu evit sa vorbesc despre baieti cu tata. 

Miercuri seara, parca, faceam dus si mi-am adus aminte de ceva. Mama e inalta, iar noi doua aveam doua agatatoare de dus: una foarte sus, pentru ea si una mult mai jos, pentru mine. A mea mereu se rupea, asa ca o rugam de fiecare data sa-mi puna dusul in agatatoarea ei. De cativa ani nu am mai rugat-o.

Read More

de ce suntem nostalgici toamna?

18.50. Apus. Miroase a “a doua zi dupa ploaie.” Mi-am stins luminile din camera ca sa las ca singura sursa de lumina sa fie razele de soare obosit, mai obosit ca mine. Pe tastatura laptopului se reflectau aceleasi raze si, desi m-am gandit ca nu as vrea sa le strivesc, caci sunt asa de rare in octombrie, am decis sa le sacrific pentru a scrie.

O calitate si un defect de-al meu este ca sunt extrem de atenta la cum ma simt in fiecare secunda a zilei. Astfel, pot sa zic ca sesizez orice fel de schimbare a starii mele generale, fie ea extrem de mica sau uluitoare. Ma intorceam acasa duminica seara. Ploua de-mi intorcea umbrela pe dos. Si ma simteam ca ultima frunza dintr-un copac. Am incercat sa-mi explic de ce. De ce in fiecare toamna bate in mine acelasi sentiment de singuratate, desi sunt inconjurata de o multitudine de oameni? De ce toamna?

Read More

ce mi-as fi dorit sa stiu inainte sa incep liceul

 

Scriu despre adolescenta de aproape un an. Uneori ma gandesc ca poate nu mai am inca o modalitate in care as putea sa o abordez, ba chiar am impresia ca am privit-o din toate unghiurile existente. Si-apoi intervine chestia asta mica numita “viata”. Ti se intampla ceva, oricat de insemnat sau neinsemnat pare, iar acel ceva te face sa realizezi un altceva.

“Altceva”-ul meu a fost ca mi-am dat seama ca in adolescenta timpul prinde aripi odata cu tine. Si incepe sa zboare. E relativ infricosator, intr-o zi intri pe usa liceului si te gandesti ca niciodata nu o sa retii drumul cu stradutele complicate, apoi te trezesti ca esti a 11a si ai ajuns sa-l stii si cu ochii inchisi.

Read More

praf de August

Mare,

Spala-mi crestetul capului cu apa-ti sarata,
Si unduieste-ma lin printre valuri
Poarte-ma departe si aproape de maluri.

Read More

Doar in Vama Veche

Cred ca cel mai frumos in viata e sa traiesti in moment. Sa simti cum iti curg clipele prin sange in timp ce pur si simplu esti acolo. Sa traiesti. Sa apreciezi unicitatea momentului  si sa-ti amintesti a doua zi ca ce ai trait atunci nu vei mai trai la fel niciodata. 

Insa exista unele momente la care imi doresc sa am un buton de replay, ca sa le simt din nou exact cum le-am simtit atunci. Si toate sunt in Vama Veche.

Read More