scriu ce simt & simt ce scriu
Intotdeauna lucrurile neasteptate sunt cele mai frumoase, sau cel putin asta cred eu.
Era marti cand mi-a scris Anastasia ca are nevoie de mine, Eva si, evident, de aparatul meu foto pentru ca i-a venit o idee. Nu mi-a dat detalii, caci a zis ca vrea sa fie o surpiza, asa ca am acceptat pur si simplu.
E 20.31. Am stat in dus vreo 30 de minute sa ma gandesc ce introducere as putea sa fac pentru ceea ce vreau sa scriu azi. Apoi m-am gandit ca nu as vrea sa ma mai gandesc si sa scriu pur si simplu, ceva ce in general nu prea fac. Sunt perfectionista. Vreau intotdeauna sa imi iasa exact cum imi imaginez si exact cum planuiesc. Tot ce am scris pana acum aici, pe blog, e recitit cuvintel cu cuvintel, gandit de einspe mii de ori inainte sa fie scris. Si ador asta, fiindca simt ca de cele mai multe ori pot sa imi transpun perfect ceea ce am in cap si sa va transmit voua. Dar parca prea putin v-am aratat si latura asta a mea care iubeste sa scrie altceva decat despre lifestyle. Si cred ca n-am facut-o, pentru ca parte din mine vrea sa pastreze ceea ce scriu doar pentru mine, fiindca e “secret”. Insa cineva foarte apropiat mie, de altfel si inspiratia pentru aproape tot ceea ce scriu, m-a ajutat sa-mi dau seama ca oamenii coexista ca sa impartaseasca. Fie ganduri, opinii, arta, locuri, frumusetea vietii e ca intotdeauna ai ceva de aflat de oriunde, oricand si oricum.
Asa ca azi imi propun sa va fa sa va simtiti ca si cum stam la un ceai si va citesc cate un pic din jurnalul meu.
Hello, hello! V-am pregatit azi o alta viziune de toamna plina cu make-up, staple pieces-urile acestui sezon si cateva idei de localuri din care sunt sigura ca veti inspira si va veti simti cu inca un strop mai autumnali.
Here we go!
Si daca ploua, ce? Uneori ne trebuie si zile in care pur si simplu sa stam acasa si sa ne bucuram de o zi inauntru, sau cel putin eu asa cred. Asadar, m-am gandit sa va povestesc putin despre cum arata toamna mea, dinauntru, cu scopul de a va oferi un pic de inspiratie pentru noul sezon.
Sa ne indragostim (si mai mult) de toamna in 3,2,1…
Pe 15 septembrie 2015 am intrat pe poarta Cosbucului unde priveam in jurul meu si vedeam doar fete necunoscute cu care nu as fi crezut ca voi putea vorbi vreodata. Acum, cand ma uit inapoi, ma gandesc la a 9a ca la un rollercoaster de intamplari frumoase si neasteptate. Insa, daca e sa o aleg pe cea mai frumoasa, mi-e extrem de usor – e chiar gasca mea de prieteni.
Ma gandeam zilele trecute ca a trecut un an de cand am intrat cu frica pe poarta aceea ce acum imi este ca usa casei. Un an plin de amintiri,peripetii, emotii, ganduri, frici, rasete, plansete, toate alaturi de ei, prietenii mei.
Asadar, postarea asta e pentru voi 🙂
