Culese de prin jurnalul meu

E 20.31. Am stat in dus vreo 30 de minute sa ma gandesc ce introducere as putea sa fac pentru ceea ce vreau sa scriu azi. Apoi m-am gandit ca nu as vrea sa ma mai gandesc si sa scriu pur si simplu, ceva ce in general nu prea fac. Sunt perfectionista. Vreau intotdeauna sa imi iasa exact cum imi imaginez si exact cum planuiesc. Tot ce am scris pana acum aici, pe blog, e recitit cuvintel cu cuvintel, gandit de einspe mii de ori inainte sa fie scris. Si ador asta, fiindca simt ca de cele mai multe ori pot sa imi transpun perfect ceea ce am in cap si sa va transmit voua. Dar parca prea putin v-am aratat si latura asta a mea care iubeste sa scrie altceva decat despre lifestyle. Si cred ca n-am facut-o, pentru ca parte din mine vrea sa pastreze ceea ce scriu doar pentru mine, fiindca e “secret”. Insa cineva foarte apropiat mie, de altfel si inspiratia pentru aproape tot ceea ce scriu, m-a ajutat sa-mi dau seama ca oamenii coexista ca sa impartaseasca. Fie ganduri, opinii, arta, locuri, frumusetea vietii e ca intotdeauna ai ceva de aflat de oriunde, oricand si oricum.

Asa ca azi imi propun sa va fa sa va simtiti ca si cum stam la un ceai si va citesc cate un pic din jurnalul meu.

16 noiembrie 2015

“Bucurestiul. Il iubesc de multe ori, iar uneori il detest. Azi l-am iubit. De ce, nu stiu, cred ca am incercat sa-l privesc mai atent. Mi-am pus castile in urechi si pur si simplu m-am uitat in jur: oameni de diverse tipuri, fiecare cu cate o poveste ascunsa, cladiri vechi de o frumusete izbitoare, mirosul placintelor cu dovleac si mere din micile patiserii, grupurile de adolescenti ce rad cu gura pana la urechi, mormanele de frunze intinse pe asfaltul rece; toate aceste lucruri m-au facut sa zambesc.
Imi doresc sa vad lumea toata. Vreau sa calatoresc peste tot, sa experimentez, sa descopar. De multe ori ma gandesc cat de mult vreau sa plec din tara asta si sa nu ma mai intorc niciodata. Insa, cu cat cresc, devine greu sa imi imaginez viata altundeva. Ajung sa ma atasez pana si de lucruri ciudate, precum anticariatul pe langa care trec in fiecare zi, insa in care nu am intrat niciodata.
Si parca am ajuns sa iubesc orasul pe care odata il uram. Poate si pentru ca am creat amintiri de neuitat in aceste trei luni de liceu, sau poate doar pentru ca imi vine tot mai geu sa las in urma mea, sa ma detasez de el cand voi pleca. Dar nu vreau sa ma mai gandesc la asta acum. Traiesc in prezent, traiesc clipa si e frumos.”

17 noiembrie 2015

“și privesc Bucureștiul cufundat de culorile arzătoare ale cerului. Movul palid întrepătrunde roșul închis și felul în care aceste două culori atât de diferite, dar atât de frumoase se îmbrățișează îmi aduce aminte de noi și cum ne completăm exact ca amestecul nuanțelor cerului într-o zi de noiembrie.”

23 martie 2016

“Ia-ma de mana si hai sa fugim
Hai sa mergem undeva unde nu ne stie nimeni
Si sa ne facem bratari din margele cu litere
Pe a mea vreau sa fie numele tau
Ca sa te pot purta cu mine peste tot.

Ia-ma de mana si hai sa urlam
Sa auda toti cat de mult ne iubim.
Dar stii ceva?
Nu trebuie sa ne auda nimeni.
Am sa-ti soptesc doar tie usor:
“Te iubesc”
Caci tu esti lumea mea.

Ia-ma de mana si hai la mare.
Putem sa numaram de cate ori ne ating valurile picioarele
Sau de cate ori saruta soarele apa
Caci cu tine timpul dispare.

Ia-ma de mana si hai sa dansam,
Nu ne trebuie muzica,
Avem bataile inimii sa ne fie ritm.

Ia-ma de mana si inchide ochii.
Am sa fac si eu la fel
Si desi nu te vad si nu ma vezi,
Voi sti ca te gandesti la mine.
Si sa stii ca si eu la tine…

…Intotdeauna.”

11 aprilie 2016

“(….) stiu ca sunt tanara si habar nu am ce-mi aduce viata, insa iubesc. Iubesc nebuneste, iubesc cutremurator, iubesc ireal. Si se zice ca iubirea adevarata e infinita, eterna. Asa ca poate nu-i asa ciudat ca-mi doresc sa fim impreuna pentru totdeauna, nu? (…) insa tot ce vreau acum e eternitate. Dar nu orice eternitate, o eternitate cu tine, dragul meu. Te iubesc. Dar nu te iubesc doar copilareste si nici doar ca un om mare. Te iubesc cum stiu eu sa iubesc, si ca un copil, si ca un om mare. Te iubesc copilareste pentru ca ma gandesc la tine toata ziua cu fata intre palme, pentru ca rad excesiv la toate glumele tale si cred in finaluri fericite. Si te iubesc ca un om mare pentru ca vad doar ce-i bun in tine, pentru ca devin geloasa si pentru ca atunci cand te vad arde ceva in mine. Poate n-are sens ce zic, nici eu nu prea ma inteleg. Dar stii ceva? Nici nu trebuie. Sunt indragostita.”

12 mai 2016

“Aud picaturile de ploaie cum imi bat la geam. Il deschid, sunetul accentuandu-se. Ma opresc. Aud. Simt. Nu vad, nu am ochelarii. Inspir. Expir. Miroase a ploaie si a copaci dulci. Iubesc mirosul asta. E un miros de puritate, un miros al naturii in toata firea ei, desi ma aflu intr-un oras departe de orice fel de puritate sau natura adevarata. Iubesc sa simt ploaia. Asa sta in ea pe vecie, pana cand as deveni una cu ea. Sa fiu compusa din mii de particule, niciuna identica cu cealalta, dar toate perfecte in nesimetria si simplitatea lor. As fi una cu natura, una cu cerul si una cu pamanul.”


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s