Despre cum m-am indragostit de adolescenta

As vrea sa ma fi asezat la computer cu o poveste interesanta despre cum eram pe malul marii cu prietenii mei la 6 dimineata vorbind despre lucruri profunde si sa vi-o povestesc ca si cum s-ar fi intamplat ieri. Din pacate, sau poate din fericire, povestea mea e una scurta si aparent poate parea putin ciudata pentru ca o pot sumariza intr-o propozitie.

M-am indragostit de adolescenta cand m-am pierdut pe strazile unui cartier pe care nu-l cunosteam. Sau mai bine zis, atunci mi-am dat seama ca sunt indragostita sa fiu adolescenta.

Trebuia sa gasesc un apartament, intarziam, nu puteam sa ma orientez cu afurisitele de Google Maps, muream de frig; pe scurt, ma aflam intr-o stuatie nasoala. Si totusi, s-a aprins beculetul ala de deasupra capului si am zambit pentru ca mi-am dat seama de ceva.

Esenta adolescentei e sa nu stii. Sa nu iti stii toate strazile orasului si uneori sa te pierzi ca apoi cand ajungi din nou pe acolo sa stii exact pe unde te duci. Sa nu mai tii minte o formula la fizica si sa te rogi de colegul sa ti-o spuna, ca apoi sa o retii toata viata. Sa nu stii ce vrei sa faci in viitor, dar sa stii ca anii astia sunt facuti ca sa iti dai seama. Sa nu stii cum era reteta de prajituri, sa improvizezi, sa nu-ti iasa, ca apoi sa realizezi ca-ti lipsea faina. Sa nu stii cum il chema pe X si sa cauti cumva sa nu intrebi, ca apoi cand afli sa nu uiti niciodata. Sa nu stii daca suferi sau iubesti, ca mai tarziu sa afli raspunsul. Sa te uiti pe glob si sa realiezi in cate locuri nu ai fost. Sa te uiti in biblioteca si sa realizezi cate carti nu ai citit. Sa te uiti pe rafturi si sa realizezi cata muzica nu ai ascultat. Sa te uiti in jur si sa realizezi cati oameni nu ai cunoscut inca. Si poate cel mai important, sa te uiti la ceas si la data si sa realizezi ca uneori uiti ca ai destul timp.

Ai timp sa vezi, sa auzi, sa simti, sa mirosi, sa cunosti, sa te certi, sa plangi, sa razi.Ai timp sa inveti sa iubesti, sa ierti, sa te ierti, sa te impui, sa te certi, sa uiti. Ai timp sa te descoperi, ai timp sa asculti toata muzica de pe Pamant, sa te indragostesti de 1000 de ori pana cand il/o gasesti, sa savurezi toate aromele de inghetata pana cand iti dai seama care e preferata ta; ai timp sa incerci toate hobby-urile, hainele, expresiile, zambetele in poze. 

Pe scurt, ai timp sa nu stii.

Pentru ca doar atunci cand nu stii ai cum sa descoperi.

img_2327

2 thoughts on “Despre cum m-am indragostit de adolescenta

  1. Nu sunt un mare împătimit al blogurilor, dar trebuie să recunosc că blogul tău îmi place, îmi dă un vibe plăcut. Am 21 de ani, în curând fac 22 și în ciuda faptului că ai mei văd în mine un adult sau cel puțin un adult în devenire, pot spune că după ce am citit ceea ce ai scris tu, realizez că la mine încă se aplică unele lucruri spuse de tine și mă gândesc că încă mă simt ca un adolescent oricât de matur mi-aș dori eu să arăt că sunt. Nu mă deranjează că am capul în nori, că încă mă mai prostesc, că în loc să mă gândesc la ce fac după ce termin facultatea, eu mă gândesc la cum o să mă prindă dimineața pe plajă cu o băutură rece în mână bucurându-mă de un nou răsărit și de o nouă zi.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s