pentru Mama

Astept sa intri la mine in camera si sa ma intrebi daca mi-am luat tot ce imi trebuie pentru Serbia, cum o faci de fiecare data cand plec undeva. Stiu ca probabil crezi ca imi fac bagajele, sau stau degeaba pe telefon, fiindca nu vreau nici pe departe sa stii ca eu de fapt iti scriu. 

 Anul acesta am decis sa o fac aici.  Si nu pentru ca m-am saturat sa-ti scriu scrisori.Vreau sa stie toata lumea ca motivul pentru care exista blogul  e pentru ca exista mama. Mama, care imi corecteaza textele in fiecare duminica, de oriunde e, la orice ora. Mama, care petrece ore alegand poze si facandu-le. Mama, care ma motiveaza sa scriu. Mama, persoana care ma inspira si inspira. 

Mama, vreau 3 lucururi.

In primul rand, vreau sa iti multumesc. Si de aici probabil ca as putea sa tastez la nesfarsit, dar voi scrie exact ce si cum simt. Iti multumesc ca esti cea mai buna prietena a mea si ca stam cu orele sa vorbim despre tot ce ni se intampla, carti, filme, experiente, vise, visuri, glume si tot ceea ce ne trece prin cap. Iti multumesc ca aveai grija de bebelusii mei din plastic impreuna cu mine si ca ma trezeai cu voce de animal de plus cand trebuia sa merg la scoala. Iti multumesc ca ai venit la absolut toate deschiderile de an scolar, spectacolele si serbarile, caci atunci cand aveam nevoie sa ma linistesc ma uitam la tine si totul era bine. Iti multumesc ca imi personalizai totul cu H2O, Spioanele, Hannah Montana si High School Musical si ma faceai sa ma bucur ca sunt copil. Iti multumesc ca m-ai invatat sa invat si sa pun scoala pe primul loc si ca tragi de mine, caci stii ca sunt lenesa. Iti multumesc ca ma asculti, chiar daca uneori ai alte lucuri mult mai bune de facut. Iti multumesc pentru serile in care intru pe usa dupa o zi lunga si obositoare si te vad dansand si cantand in timp ce gatesti si imi faci finalul de zi sa fie unul perfect. Iti multumesc ca faci misto cu mine, ca avem crize de ras in care nu stim ce sa facem ca se ne mai oprim, ca ne batem cu perne si apa si ca inventam cuvinte si expresii. Iti multumesc ca nu dormi noptile doar ca sa merg eu la petreceri. Iti multumesc ca suntem Lorelai si Rory. Iti multumesc pentru toate momentele in care tii minte. Pentru momentele in care ma lasi sa iau ultimii cartofi dulci de pe tava. Pentru momentele in care nu te superi ca iti pensez sprancenele prea subtire sau iti machiez pleoapa prea sus. Iti multumesc ca existi. Pentru ca esti tu, mama mea.

Dar vreau sa-ti zic si ca imi pare rau. Gresesc si fac prostii. Imi pare rau ca sunt impulsiva, nervoasa, agitata, rea si ca, poate, uneori, te dezamagesc. Imi pare rau ca uneori stam cu orele sa invatam si la test ma incurc la lucruri simple si ca uneori ma prefac ca invat atunci cand intri la mine in camera. Imi pare rau ca uneori ma prefac ca dorm. Imi pare rau ca uneori iti mananc pe ascuns ciocolata (ce, de altfel, fac si acum). Imi pare rau ca uneori intarzii si nu te anunt, fiindca sunt aiurita. Imi pare rau ca trebuie sa asculti toate crizele mele adolescentine si problemele mele superficiale. 

Mai vreau si sa-ti spun ca te iubesc. Poate am un fel mai ciudat de a o arata, insa, mama, esti totul. Motivul pentru care continui, motivul pentru care oamenii citesc asta acum, motivul pentru care am obiective si scopuri, motivul pentru care sunt cine sunt azi.

Sunt pentru ca esti.

Stiu ca nu-ti place cand fac lucruri doar pentru ca e o anumita ocazie si nu vreau sa crezi ca iti scriu asta doar pentru ca maine e Ziua Mamei.

De asta iti scriu pe 7.

Si promit ca ce ti-am scris e pentru totdeauna. Chiar si cand ne certam.

Your Rory

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s