in cautare de comori

Niciun biletel

Ne intalnim in miezul noptii: eu, rebela, tu, obisnuit. E prima zi de vara, adica ziua Copilului si, culmea, numai ca doi copii nu ne-o petrecem: cumparam o sticla ieftina de sampanie, patata de lacrimile meleca nu mi-am gasit gogoasa cu ciocolata. Ne invartim prin stradutele pline de broaste care, fara ochelari, pot sa jur ca pareau ca niste sobolani afurisiti. Mergem pana cand ne hotaram sa ramanem pe o straduta foarte ingusta, de care nici nu aveam habar ca exista. Ne asezam:

Primul biletel

Un mesaj pe care nu ma lasi sa-l vad decat atunci cand sunt singura, poezia mea de anul trecut peste care sunt subliniate litere alandala si, desigur, codul indescifrabil pe care incerc sa-l deslusesc cu ochii de la 3 dimineata sub lumina de la telefon. Ajungem tremurand de frig pe terasa la tata, de data asta fara un borcan de castraveti murati. Ce chestie, cine ar fi ghicit ca fix peste un an o sa te vad iar in acelasi loc, la aceeasi ora vorbindu-mi despre ai tai si cainii aia afurisiti. Trec ore, multe ore. Ore de vorbit, privit, ras si povestit cu ambitia de a prinde rasaritul.

Se face 5 si zici ca pleci. E lumina aia de vara abia sosita, pe care as mai fi sorbit-o printre frunze inca multe ore, daca nu as fi simtit ca innebunesc daca nu descifrez codul.Si nu ma intreba, ca nu stiu cum, dar, cumva, ajungem sa ne sarutam printre aceleasi frunze, beti de frig si rasarit.

6 dimineata si incerc cu ultimele clipiri sa descifrez de parca sunt un agent CIA cu un caz uitat pe care trebuie sa-l predea la prima ora.

Si vine dimineata: cafea (mare), mozzarella cu rosii, ulei si busuioc si rezolvarea:

Ne intalnim la Obor, locul al carui 4 litere le blestem, acum, in cel mai dulce mode posibil. Si incepe o ploaie pe care n-o sa o pot uita niciodata. Dar ploaie mai potrivita ca aia nici ca putea sa existe. Era elementul care ne-a dat play la filmul nostru: doi tampiti obositi de discutiile interminabile de azi-noapte, plimbandu-se la pas accelerat ca sa gaseasca:

Al doilea biletel:

De-aici incepe nebunia: imi infasor esarfa-n cap si, de data asta, deslusesc codul in cateva secunde, fiindca tabelul cu simbolurile il aveam intiparit in minte mai bine ca lectia la geografie din care am dat test de 3 ori. Iti soptesc printre zambete: “Victoriei”. Imi zambesti si tu inapoi, amandoi fericiti ca:

Mai e un biletel:

Fugim printre baltoace si batranici cu sacose mari ca sa prindem afurisitul ala de 300. “Romana?”. Ajungem dupa ce ma bulversezi cu “cald, rece, cald, rece” sa aratam ca o fiica si tatal ei in cautarea unui ursulet de plus preferat, pierdut ieri dupa amiaza. Iti zambesc printre rimelul cazut peste cearcane si fugim catre metrou, caci:

Mai e un biletel:

Ne sarutam in loc sa trecem strada, eu cu adevarat fericita dupa mult, mult timp si tu amuzat ca nu am putut sa vad biletelul pe care l-ai ascuns in statia lui 783, caci sunt scunda si era prea sus pentru mine. Cica mergem unde se bea Skol. Inca am in cap desenul tau stangaci, plin de apa ploii, de care nici acum nu inteleg cum ai fi creut ca m-as fi putut prinde fara ajutorul tau.

Si, fara sa stiu, vine:

Ultimul biletel

Il desfac cu nerabdare, nestiind ce ma asteapta, iar tu te uiti la mine cu privirea de un final de film si-mi zici: “asta e ultimul, sa stii”. Te privesc, trista, dezamagita si nervoasa, apoi imi amintesc de literele subliniate pe poezia mea: trebuia sa ajungem pe Parcului.

Dar inca ne plimbam: printre trucuri dubioase cu cartile mele de joc cu “My Little Pony” si razele soarelui din prima zi de vara care apune incet. Mai picura. Mai picura putin pana ajungem intr-un chiosc sa-ti iei o cafea ieftina; eu, nervoasa ca bei prea multa. Iesim, pe ritm de injuraturi ca e prea fierbinte, intr-un apus care iti inverzeste si mai tare ochii si iti carlionteaza si mai tare parul.

Ne mai plimbam putin, foarte putin. Ne rasuna rasurile cretine in toata Piata Universitatii: de la foste iubiri, inapoi la primul biletel si pana la ultimul metrou unde pot doar sa ma bucur de tine cum se bucura tata de planta sub a carei frunze ne-am sarutat prima data.

Imi zambesti. Iti zambesc.

Tu, pentru ca am gasit toate biletelele.

Iar, eu, pentru ca inca sper ca:

Mai e un biletel.

5 iunie, 2017

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s