cum stim ca iubim?

Aveam 14 ani cand m-am dus la mama sa o intreb cum stii ca iubesti pe cineva.  Tin si acum minte ca raspunsul ei a fost simplu, scurt si cu totul si cu totul adevarat ” cand nu te intrebi cum stii, ci pur si simplu stii.”

Trebuie sa recunosc ca, pe moment, cu mintea mea dezordonata de paispe nu am priceput raspunsul ei. Cum adica doar “stii”? Cum poti sa stii ceva daca nu te intrebi mai intai?Cu timpul mi-am dat seama ca iubirea e singurul lucru de pe lume de care nu te intrebi. Nu te intrebi cum iti iubesti parintii, cainele sau mancarea preferata, pur si simplu stii ca o faci.

Iubirea nu are intrebari, fiindca ea insusi e adesea raspunsul. Cand iubesti nu exista “cum”, “de ce” sau “de ce inca”.  Suna cliseic, stiu, dar asta e si frumusetea iubirii: cand iubesti nu mai exista clisee, fiindca stii ca tot ce simti e sincer, iar cuvintele sunt doar o unealta pe care o folosim ca sa comunicam ceea ce e inauntru. Iubirea o simti in gat cand capata picioare acel “te iubesc” si iti iese pur si simplu printre zambete. O simti in stomac cand stii ca vine primul sarut la care te-ai gandit in fiecare noapte inainte sa te culci. O simti in talpi, cand bati din ele din nerabdare ca nu v-ati mai vazut de multa vreme. O simti in cap atunci cand incepe razboiul dintre minte si inima. O simti in piept. Acolo o simti cel mai tare. Cand bate ceva in tine de fiecare data cand va uitati unul la celealt, atunci cand va imbratisati si pentru doua secunde vi se iau de mana sufletele si atunci cand  ramai fara cuvinte si ochii transmit tot ce e acolo.

Ziceam ca aveam 14 ani cand mi-am pus prima data intrebarea asta. Pe atunci ma luam dupa ce vedeam in filme si credeam ca iubirea e atunci cand o fata sta si plange dupa un baiat noaptea si scrie despre el in jurnalul cu lacatel. Credeam ca atunci cand iubesti trebuie sa suferi. Mi-am dat seama ca nu-i neaparat asa. Da, ce-i drept, e o linie atat de subtire intre “a iubi” si “a uri”. E atat de subtire, incat uneori la confundam. Dar pentru mine iubirea cea mai pura a fost mereu in momente pe care nu le voi uita niciodata. Momente in care am simtit reciprocitate. Ca atunci cand nu as fi vrut sa vina autobuzul, desi muream de frig, doar ca sa mai trag putin de 3 saruturi. Sau atunci cand am stat pur si simplu imbratisati uitandu-ne unul la celalalt fara a spune nimic. A fost in momentul in care nu m-am plictisit facand “nimic” sau atunci cand am putut sa vorbesc ore in sir si sa stiu ca sunt ascultata. A fost atunci cand am realizat ca lumea asta nu-ti ofera doar o singura iubire si gata. Imi place sa cred ca, desi am 17 ani, am simtit-o. Chiar daca unii spun ca sunt “inca prea mica”.

Asadar, ca la multe intrebari din titlurile mele, nici la aceasta nu exista raspuns concret. Nu avem cum sa aratam cu degetul criteriile dupa care decidem daca iubim sau nu. Nu exista reguli. Nu exista limite sau momente oportune. Nu exista varsta sau experienta.

Fiindca iubirea e menita sa fie simtita…

…nu explicata.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s