care e faza cu anii de liceu?

Anul trecut, undeva pe vremea asta, am scris un articol despre liceul meu, care, pana azi, a ramas printre cele mai populare postari de-ale mele. Ce-i drept, inteleg de ce, mi-am prezentat liceul asa cum il vedeam la momentul respectiv, din ochii clasei a9a, care erau fascinati de o lume noua.

A trecut un an. Liceul meu e la fel de tare. Colegii mei canta in continuare la chitara pe scarile din spate, avem la fel de mult activitati extracurriculare, profii sunt la fel de deschisi; pe scurt, Cosbucul e acelasi. E inca acasa. 

Read More

despre frumusete in firesc II

Inca de cand eram mica imi placea sa-i privesc mamei procesul de pregatire de dimineata, inainte de serviciu. Nu stiu neaparat motivul pentru care aveam admiratia asta asa de dezvoltata fata de rutina feminina. Cred ca era pentru ca, pe atunci, mi se parea ca e ceva ce fac doar doamnele, iar eu inca ma ridicam pe varfuri ca sa ajung sa-mi iau hainele agatate de umerase.

Read More

neconventional in Barcelona

De calatorit, cred ca poti sa calatoresti in multe feluri. Poti sa calatoresti curios in cautare de inspiratie si sa o gasesti printre stradute. Poti sa calatoresti trist, si sa gasesti amintiri in toate locurile pe care le vezi. Poti sa calatoresti copilareste, si sa te bucuri de fiecare lucru marunt.

Eu am calatorit neconventional.

Read More

fragmente dintr-un vis implinit

Se zice ca din copilarie ramai cu lucruri la care le iubesti, ulterior, toata viata. Adevarul e ca, mai mult ca sigur, cu totii avem niste lucruri aparte pe care stim ca nu vom putea niciodata sa nu le mai iubim sau sa nu ni le mai amintim. Pentru multi e un loc, poate casa bunicilor unde mergeau in fiecare vara, sau o carte pe care le-o citeau parintii inainte de culcare.

Pentru mine e muzica.

Read More

Scrisoare catre viitorul meu copil

Dragul meu,

Noi nu ne cunoastem inca. Nici nu stiu daca vei citi sau nu asta vreodata. Si totusi, am simtit ca as vrea sa iti scriu ceva.  

In februarie 2017 am vazut o piesa intitulata “Fiicei mele”, care m-a bucurat enorm, dar care m-a facut sa-mi pun o intrebare. O intrebare care ma aduce la ceea ce vreau sa iti scriu astazi. 

“Daca ar fi sa ii transmit ceva copilului mei acum, ce i-as spune?”

Read More

pentru Mama

Astept sa intri la mine in camera si sa ma intrebi daca mi-am luat tot ce imi trebuie pentru Serbia, cum o faci de fiecare data cand plec undeva. Stiu ca probabil crezi ca imi fac bagajele, sau stau degeaba pe telefon, fiindca nu vreau nici pe departe sa stii ca eu de fapt iti scriu. 

Read More

despre frumusete in firesc

Obisnuiam sa cred, pe cand eram mica si destul de naiva, ca frumusetea inseamna grandoare, ceva complicat, original, iesit din comun. Ma uitam cu admiratie doar la tablourile complicate, oamenii foarte aranjati, cladirile grandioase, hainele cu modele complexe. Apoi am inceput sa merg cu metroul. Si, cumva am dezvoltat pasiunea asta de a ma uita la oameni. Am inceput sa ma uit la ei cu adevarat. Am inceput sa ii studiez intru totul. Sa le studiez umbrele de pe fata, felul in care isi dau parul dupa urechi, cum isi rotesc inelele pe degete sau cum li se incretesc ochii atunci cand aud ceva ce li se pare amuzant si orice tine de gesturile obisnuite pe care le faceau din simplul instinct.

Read More

Despre cum m-am indragostit de adolescenta

As vrea sa ma fi asezat la computer cu o poveste interesanta despre cum eram pe malul marii cu prietenii mei la 6 dimineata vorbind despre lucruri profunde si sa vi-o povestesc ca si cum s-ar fi intamplat ieri. Din pacate, sau poate din fericire, povestea mea e una scurta si aparent poate parea putin ciudata pentru ca o pot sumariza intr-o propozitie.

Read More

2016: reflectii, reflexii si refractii

 E 25, e Craciunul, am aprins vreo 20 de mii de lumanari si luminite si miroase a sarmale si cozonac. Mama ma cheama la masa, dar eu am simtit ca vreau sa ma asez la computer si sa scriu. Cred ca e din cauza ca acum am prins clipa aia de 10 secunde in care am realizat ca a mai trecut un an. Nu vreau sa fiu nostalgica, am doar 16 ani, nu pot sa zic ca simt ca imbatranesc, dar parca simt ca intr-un fel sau altul creste o mica frica in mine. Bine, exagerez, nu e o frica, e mai mult o ingrijorare.

Read More

Despre cum uitam sa iubim clipa

Miercuri, 19:30, Piata Romana.

M-a lovit o pofta incredibila de un luca traditional. De fapt, ma lovise pofta asta de vreo 20 de mii de ori saptamanile trecute, dar din diverse motive nu m-am dus sa-mi iau. Na ca acum n-avea mama nimic pregatit acasa, eram la doi pasi de Luca, asa ca, evident, am scos rapid cei 3 lei din portofel si de acolo e clar ce a urmat.

Read More